Pseudonime

23 Septembrie 2009

Pseudonimele

– se scot in vedeta dupa regulile referitoare la nume si prenume , completandu-se  in nota facultativ numele real

Pe carte                                                     In vedeta

Tudor Arghezi                                       ARGHEZI, Tudor, pseud ./Ion Theodorescu

-pseudonimele alcatuite dintr-un singur nume se scot in vedeta

Pe carte                                                     In vedeta

Stendhal           STENDHAL,pseud./ Henry Beyle/

– pseudonimele alcatuite din doua nume, se scot in vedeta, incepand cu primul nume

Pe carte                                                     In vedeta

Gheorghe din Moldova                        GHEORGHE DIN MOLDOVA

– pseudonimele sub forma de nume precedate de un titlu sau un termen de adresare se scot in vedeta conform regulii aplicate la nume, adica incepand cu numele, care se separa prin virgula, de titlul nobiliar sau de termenul de adresare.

– pseudonimele sub forma unui cuvant specific, a unei formule, a unei expresii se scot in vedeta exact in ordinea in care se prezinta pe carte.

(conspect Curcăneanu, pp.-)

Pseudonime/Anonimi

Autori neidentificaţi

Nr.sistem 000222976

2001 $a Români ortodocşi şi Uniţi români sau Două organizaţii bisericeşti în Ardeal

$e studiu istoric-statistic bisericesc

$f de Un om al bisericei

700 0 $a UN OM AL BISERICEI

000181950

2001 $a Aventurile intime ale unei prostituate de lux bucureştene

$f Belle de Nuit

$g postfaţă de Dan Sociu

700 0 $a BELLE DE NUIT

Anunțuri

Antologatori-discutii

18 Iunie 2008

Antologii :

  • cu titlu comun : compilatorul poate sta în 700, 701

1. Antologie cu titlu comun, alcătuită de un antologator menţionat pe pagina de titlu, cuprinzând texte de mai mulţi autori

Antologatorul va fi trecut ca autor principal în câmpul 700, fără menţiunea antol. în subcâmpul $4

Ghid BCUI, pag. 21

Pag. 136 Curcăneanu

FMT BK

LDR ––nam0-22–––450-

001 000194150

005 20080618085408.0

010 $a 978-88-17-01479-3

100 $a 20080311d2007–-km-y0rumy50––ba

1010 $a ita

102 $a IT

2001 $a Poesia d’amore italiana $e dalle origini al primo Novecento $f a cura di Guido Davico Bonino

210 $a Milano $c radiciBUR $d 2007

215 $a 980 p. $d 20 cm

6100 $a Literatură italiană

6100 $a Poezie

6100 $a Antologie

6100 $a De la începuturi – 1950

675 $a 821.131.1-1(082)

700 1 $a DAVICO BONINO $b Guido

801 0 $a RO $b BCU Timişoara

936 $a 651950

999 $a dd/v

2. antologie cu autori şi antologatori pe pagina de titlu – de discutat (pag. 22 BCUI, ghid)

  • fără titlu comun : compilatorul – în 702 (vezi Curcăneanu, Descrierea unei culegeri, pp.136-137)

Lucrări juridice :

  • Dacă textul legii/legilor nu este însoţit de comentarii consistente – compliatorul – în 702
  • Dacă textul legii/legilor este însoţit de comentarii consistente – compliatorul – în 700

Notă :

Atunci când lucrarea are un autor (compilator, comentator)

Datorită multiplelor modalităţi de accesare a legislaţiei, posibile prin prelucrarea automatizată şi conform practicilor adoptate de unele biblioteci academice (BCUB, BCUC) se renunţă la introducerea vedetei de autor colectiv ROMÂNIA.LEGI.DECRETE.

Pentru lucrările care cuprind exclusiv textul de lege se utilizează în continuare vedetei de autor colectiv ROMÂNIA.LEGI.DECRETE.

Ex. : Codul muncii (neadnotat)


Logogenica femeiei resurgente – sic

12 Iunie 2008

195265

2001 $a Farmecul iubirii sau Logogenica femeiei [sic] resurgente


Universitatea Eftimie Murgu – inaintea titlului

9 Iunie 2008

000194419

2001 $a Un sfert de secol de învăţământ superior la Reşiţa(1971-1996)
$e monografie
$f Ştefan Anghel, Valeriu Anţilă, Ştefan Gârlaşu, …

314 $a Înaintea titl. : Universitatea „Eftimie Murgu” Reşiţa


Paranteze drepte

7 Mai 2008

Regimul punctuaţiei şi al majusculelor în descrierea bibliografică tradiţională

(Curcăneanu, pp.231-245)

Parantezele drepte se folosesc :

a) pentru a marca datele bibliografice culese de catalogator din alte părţi ale publicaţiei decît pagina de titlu ori stabilite de catalogator cu ajutorul unor izvoare de informare exterioare publicaţiei :

Probleme de politică externă a României.

1919-1939. culegere de studii. 1.

[Autori : Gheorghe zaharia, Gheorghe Matei, Eliza Campus…]

Notă. Se renunţă la paranteze drepte în cazul unei pagini de titlu duble sau atunci cînd unele elemente sînt înscrise pe verso-ul foii de gardă ori pe o pagină aflată faţă în faţă cu pagina de titlu.

Exemplu :

Completarea datelor de pe pagina de titlu cu date de pe verso-ul foii de gardă

Verso-ul paginii de gardă :

Editura ştiinţifică

Bucureşti, 1971

Supracoperta şi

coperta de Ana Maria Smighelschi

Pagina de titlu :

MECANISME DE REACŢIE

ÎN CHIMIA ORGANICĂ

Dr. Ing. Florin Badea

BADEA, Florin

Mecanisme de reacţie în chimia organică, [de] dr. Ing. Florin Badea. Supracoperta şi coperta de Ana Maria Smighelschi. Bucureşti, Editura ştiinţifică, 1971

680 p. Cu fig. 29 cm

Subliniem că mulţi bibliologi reputaţi şi multe manuale de catalogare opinează pentru păstrarea parantezelor drepte numai pentru completări ale elementelor descrierii făcute pe baza unor izvoare externe sau pentru elementele presupuse, stabilite prin deducţie de către catalogator.

Nota II. Nu se înscriu în paranteze drepte completările aduse de către catalogator numelui scos în vedetă (persoană fizică sau autor-colectiv). De asemenea, anul de apariţie indicat în mod clar, în oricare parte a publicaţiei, nu se pune niciodată între paranteze drepte. Numai anul stabilit cu ajutorul altor izvoare de informare decît cartea însăşi (enciclopedii, bibliografii, cataloage de edituri etc.) se pune între paranteze drepte.

b) Pentru a amarca datele lămuritoare adăugate de catalogator chiar în cuprinsul notiţei descriptive (titlul convenţional, subtitlul în completare etc.) :

SESIUNEA ANUALĂ DE COMUNICĂRI TEHNICO-ŞTIINŢIFICĂ CONSACRATTĂ ANIVERSĂRII

A 50 DE ANI DE LA CREAREA PARTIDULUI COMUNIST. ROMÂN. BUCUREŞTI, 1971.

[Program şi rezultatele comunicărilor]

6-8 mai 1971, Bucureşti, 1971

GEORGE, Alexandru

Marele Alpha [Tudor Arghezi]

(pp.235-237)


Traduceri din mai multe opere – Foucault

7 Mai 2008

În cazul în care volumul nu conţine doar o singură operă a unui/unor scriitor/i, titlul va fi unul comun :

a) unul dintre titlurile textelor acelui/acelor autor/i

b) un titlu nou creat de editor/îngrijitor de editie/antologator etc.

Rezulta ca este vorba de o alta operă, drept pentru care menţiunea titlurilor originale nu poate fi trecută pe câmpul 304 (Note pentru titlu şi autor), pe care îl folosim pentru titlu original, ci pe 305 – câmpul pentru ediţii. Right ?

000187911

2001$a Ce este un autor?

$e studii şi conferinţe

$f Michel Foucault

$g trad. de Bogdan Ghiu şi Ciprian Mihali

305$a Vol. de faţă este o selecţie de texte trad. din : Michel Foucault, Dits et écrits (4 volumes), sélection de textes, Éditions Gallimard, 1994


Riman

22 Aprilie 2008

000186154

2001 $a Ceaţă $e riman [sic !] $a Trei texte despre Ceaţă $a Cum se face un roman $f Miguel de Unamuno $g trad. din limba spaniolă, introd. şi note de Sorin Mărculescu

304 $a Titl. orig. în lb. spaniolă : Niebla : nivola, Historia de Niebla, Cómo se hace una novela

6100 $a Literatură spaniolă

6100 $a Roman

Regulile de descriere nu înregistrează decât semnalarea greşelii prin alăturarea expresiei „sic” :

„Greşelile de tipar se reproduc ca atare, fiind urmate de [sic] sau [!] ori de forma corectă între croşete, precedată de [i.e.]”

Metodologia de aplicare a normelor ISBD(M), Ed. a 2-a, 1994, p.16

Dar aici nu e vorba de greşeală ci de o exprimare originală a autorului pentru a marca o altă formă de gen literar decât cea convenţională de roman. În ediţia originală – în loc de „novela” – „nivola”.

Până acum, n-am găsit nici în Curcăneanu decât tot o referire la greşeli :

„Incorectitudinile de pe foaia de titlu sînt reproduse, dar catalogatorul adaugă după o asemenea menţiune termenul latin „sic” (astfel) între croşete, sau corectează o eroare evidentă punînd, după menţiunea eronată, în croşete, prescurtarea latină „i.e.” (adică) urmată de termenul corect.”

„Ghid de catalogare şi clasificare a colecţiilor bibliotecilor universitare din România”, 1976, p.25

Pe de altă parte, după cum spun dicţionarele, expresia se foloseşte şi atunci când nu este vorba de o greşeală involuntară ci de o exprimare intenţionată :

DEX online :

SIC1 adv. Cuvânt care înseamnă „aşa”, scris, de obicei între paranteze (adesea urmat de semnul exclamării) şi folosit ca indicaţie pentru ca cititorii să ştie că o greşeală dintr-un text reprodus aparţine originalului, adică autorului respectiv, şi nu comentatorului. – Cuv. lat.
Sursa: DEX ’98

sic (întocmai) adv.
Sursa: Dicţionar ortografic SIC adv. Cuvânt (care se pune de obicei între paranteze într-un text citat) pentru a arăta că e întocmai după original, cu greşeala sau cu ciudăţenia sa. [< lat. sic – aşa, întocmai].
Sursa: DN

SIC adv. (între paranteze într-un text citat) întocmai după original. (< lat. sic)
Sursa: MDNSic

http://dexonline.ro/search.php?cuv=sic
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sic (iniţial sicut) este un cuvânt al limbii latine, cu semnificaţia de „astfel”, „ca atare”. Este folosit în texte scrise în alte limbi pentru a marca situaţii neobişnuite sau incorecte de ortografie, sintaxă punctuaţie şi pentru a evita perceperea lor drept greşeli de tipar. De regulă, se notează între paranteze drepte, scris cu caractere cursive (astfel: [sic]) sau cu un semn de exclamare alături (astfel: [sic!]).

Categorie: Cuvinte şi fraze în limba latină

http://ro.wikipedia.org/wiki/Sic

Cea mai clară e explicaţia franceză : Sic
Un article de Wikipédia, l’encyclopédie libre.

wikt:

Voir « sic » sur le Wiktionnaire.

Sic est un mot latin signifiant « ainsi ». Il est généralement utilisé entre parenthèses afin d’indiquer au lecteur que l’orthographe venant d’être utilisée, ou la phrase précédemment citée, sont destinées à être lues ou imprimées telles quelles, et ne doivent pas être corrigées.

Il y a deux possibilités d’utilisation :

* soit une faute a été commise par l’auteur originel du texte, et la corriger ne ferait qu’induire en erreur ;
* soit ce qui apparaît comme une faute est en fait correct.

Usage
En français, sic est couramment utilisé à des fins de moquerie, pour souligner un point faible dans l’argumentation d’une personne ou introduire une réflexion ironique.

Il est également fréquemment utilisé en sténographie pour indiquer que le sténographe a noté une erreur mais qu’il l’a transcrite littéralement pour rester fidèle aux propos tenus en cours.

En tant que mot étranger (latin en l’occurrence), on l’écrit en italique : sic.

Récupérée de « http://fr.wikipedia.org/wiki/Sic »
Catégorie : Locution latine

Problema noastră :

1. Folosim „sic” sau explicăm într-o notă ?

2. Şi cum formulăm explicaţia ?

Eu cred că, dacă „sic” exprimă „ce qui apparaît comme une faute est en fait correct”, ar fi redundant să mai dublăm semnalarea în notă.