Cataloagele de bibliotecă pierd din ce în ce mai mult teren în faţa trendului 2.0 care cultivă cu osârdie “lenea” utilizatorilor. Obişnuiţi cu “servilismul” motoarelor de căutare – sirene intuitive care le picură în minte şi gândurile negândite – aceştia nu vor deloc să “vadă” cu câtă acurateţe sunt organizate conceptele în bătrânul “Pinakes”. Cu ce greşeşte el, de nu reuşeşte să le smulgă nicio privire curioasă ?
După părerea unor specialişti, catalogul de bibliotecă suferă pur şi simplu de un fel de egolatrie, neacordând atenţie comportamentului real al utilizatorului. El îi impune să se informeze asupra strategiilor de căutare (operatori logici, încadrarea într-o categorie : autor, titlu, subiect) şi a termenilor preconcepuţi din vocabularele controlate . Aceste cerinţe se soldează cu eforturi suplimentare de informare şi timp. De cealaltă parte, motoarele de căutare au dezvoltat sisteme sofisticate de ierarhizare a relevanţei căutărilor şi instrumente de filtrare şi restrângere a ariei de căutare.
