Riman

000186154

2001 $a Ceaţă $e riman [sic !] $a Trei texte despre Ceaţă $a Cum se face un roman $f Miguel de Unamuno $g trad. din limba spaniolă, introd. şi note de Sorin Mărculescu

304 $a Titl. orig. în lb. spaniolă : Niebla : nivola, Historia de Niebla, Cómo se hace una novela

6100 $a Literatură spaniolă

6100 $a Roman

Regulile de descriere nu înregistrează decât semnalarea greşelii prin alăturarea expresiei “sic” :

“Greşelile de tipar se reproduc ca atare, fiind urmate de [sic] sau [!] ori de forma corectă între croşete, precedată de [i.e.]“

Metodologia de aplicare a normelor ISBD(M), Ed. a 2-a, 1994, p.16

Dar aici nu e vorba de greşeală ci de o exprimare originală a autorului pentru a marca o altă formă de gen literar decât cea convenţională de roman. În ediţia originală – în loc de “novela” – “nivola”.

Până acum, n-am găsit nici în Curcăneanu decât tot o referire la greşeli :

“Incorectitudinile de pe foaia de titlu sînt reproduse, dar catalogatorul adaugă după o asemenea menţiune termenul latin “sic” (astfel) între croşete, sau corectează o eroare evidentă punînd, după menţiunea eronată, în croşete, prescurtarea latină “i.e.” (adică) urmată de termenul corect.”

“Ghid de catalogare şi clasificare a colecţiilor bibliotecilor universitare din România”, 1976, p.25

Pe de altă parte, după cum spun dicţionarele, expresia se foloseşte şi atunci când nu este vorba de o greşeală involuntară ci de o exprimare intenţionată :

DEX online :

SIC1 adv. Cuvânt care înseamnă „aşa”, scris, de obicei între paranteze (adesea urmat de semnul exclamării) şi folosit ca indicaţie pentru ca cititorii să ştie că o greşeală dintr-un text reprodus aparţine originalului, adică autorului respectiv, şi nu comentatorului. – Cuv. lat.
Sursa: DEX ‘98

sic (întocmai) adv.
Sursa: Dicţionar ortografic SIC adv. Cuvânt (care se pune de obicei între paranteze într-un text citat) pentru a arăta că e întocmai după original, cu greşeala sau cu ciudăţenia sa. [< lat. sic - aşa, întocmai].
Sursa: DN

SIC adv. (între paranteze într-un text citat) întocmai după original. (< lat. sic)
Sursa: MDNSic

http://dexonline.ro/search.php?cuv=sic
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sic (iniţial sicut) este un cuvânt al limbii latine, cu semnificaţia de „astfel”, „ca atare”. Este folosit în texte scrise în alte limbi pentru a marca situaţii neobişnuite sau incorecte de ortografie, sintaxă punctuaţie şi pentru a evita perceperea lor drept greşeli de tipar. De regulă, se notează între paranteze drepte, scris cu caractere cursive (astfel: [sic]) sau cu un semn de exclamare alături (astfel: [sic!]).

Categorie: Cuvinte şi fraze în limba latină

http://ro.wikipedia.org/wiki/Sic

Cea mai clară e explicaţia franceză : Sic
Un article de Wikipédia, l’encyclopédie libre.

wikt:

Voir « sic » sur le Wiktionnaire.

Sic est un mot latin signifiant « ainsi ». Il est généralement utilisé entre parenthèses afin d’indiquer au lecteur que l’orthographe venant d’être utilisée, ou la phrase précédemment citée, sont destinées à être lues ou imprimées telles quelles, et ne doivent pas être corrigées.

Il y a deux possibilités d’utilisation :

* soit une faute a été commise par l’auteur originel du texte, et la corriger ne ferait qu’induire en erreur ;
* soit ce qui apparaît comme une faute est en fait correct.

Usage
En français, sic est couramment utilisé à des fins de moquerie, pour souligner un point faible dans l’argumentation d’une personne ou introduire une réflexion ironique.

Il est également fréquemment utilisé en sténographie pour indiquer que le sténographe a noté une erreur mais qu’il l’a transcrite littéralement pour rester fidèle aux propos tenus en cours.

En tant que mot étranger (latin en l’occurrence), on l’écrit en italique : sic.

Récupérée de « http://fr.wikipedia.org/wiki/Sic »
Catégorie : Locution latine

Problema noastră :

1. Folosim “sic” sau explicăm într-o notă ?

2. Şi cum formulăm explicaţia ?

Eu cred că, dacă “sic” exprimă “ce qui apparaît comme une faute est en fait correct”, ar fi redundant să mai dublăm semnalarea în notă.